„Pre-suasion”, de Robert Cialdini. Sau cum poţi să te joci cu atenţia oamenilor ca să-i faci să spună da

Nu sunt fan taxonomie şi nici nu vreau să stric armonia epică a cărţii comentând felul în care şi-a organizat Robert Cialdini teoria. Nu mă pot abţine, însă, să redau una din faimoasele sale istorii-exemplu (spoiler alert!): înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, Japonia a încercat să îşi apropie bunăvoinţa cercurilor financiare evreieşti printr-o deschidere faţă de evreii prigoniţi din Europa Centrală şi de Est. Aceştia, confruntaţi în ţările lor cu politici antisemite sau cu expansiunea Germaniei naziste, îşi căutau destinaţii unde să poată emigra. Japonia şi-a deschis graniţele şi a creat la Kobe şi în Shanghai-ul ocupat tabere pentru evreii imigranţi. După începerea războiului, însă, Japonia a devenit aliata Germaniei naziste şi a fost sfătuită în mod repetat de Hitler să recurgă la uciderea în masă a evreilor primiţi până atunci. S-a creat în 1941 o comisie militară care să decidă calea de urmat şi această comisie a chemat un rabin pentru a afla direct de la sursă de ce cred evreii că sunt atât de detestaţi de nazişti. „Pentru că suntem asiatici. Ca şi voi”, a răspuns rabinul, făcându-i cu doar 6 cuvinte pe japonezi să treacă mental din barca „aliaţii germanilor” în barca „asiatici detestaţi de germani”, împreună cu evreii. De atunci, autorităţile japoneze au refuzat orice cerere a lui Hitler de a implementa politici antisemite şi au oferit comunităţii evreieşti din Japonia adăposturi, servicii medicale şi hrană pe tot parcursul războiului.

Unul dintre ultimele capitole tratează cu inteligenţă tema etică: nu cumva această carte descrie unelte de care pot abuza nişte rău-voitori? Cialdini construieşte o argumentaţie solidă cum că nicio folosire neadecvată a influenţei în afaceri sau ca propagandă politică nu poate funcţiona pe termen lung. Mie nu-mi rămâne decât să sper că numiţii rău-voitori vor citi cu atenţie acel capitol, vor înţelege argumentaţia şi se vor căi.

Prin „Pre-suasion”, Robert Cialdini ne atrage atenţia că deciziile noastre nu sunt complet raţionale. Ele sunt influenţate de stimuli pre-existenţi în jurul nostru, de stimuli noi, plantaţi de cei ce vor să ne influenţeze, sau de stimuli pregătiţi din timp de noi înşine, pentru a ne înfrâna ispite sau pentru a ne cataliza comportamente benefice. Şi cartea ne face să înţelegem cum funcţionează aceşti stimuli, purtându-ne captivant prin istorie, artă, business şi advertising. O să vă placă.

Umberto Eco: El nombre de la rosa

Libros Gratis

Valiéndose de las características propias de la novela gótica, la crónica medieval y la novela policíaca, El nombre de la rosa narra las actividades detectivescas de Guillermo de Baskerville para esclarecer los crímenes cometidos en una abadía benedictina en el año 1327. Le ayudará en su labor el novicio Adso, un hombre joven que se enfrenta por primera vez a las realidades de la vida, más allá de las puertas de su convento. En esta primera y brillante incursión en el mundo de la narrativa, que Umberto Eco llevó a cabo hace ahora treinta años, el lector disfrutará de una trama apasionante y de una admirable reconstrucción de una época especialmente conflictiva de la historia de Occidente.

Descargar

Esperar 5 segundos y dar clic en saltar publicidad

Ver la entrada original

Declarațiile lui Trudeau despre Castro repuse în context…

Dreptacilor scandalizați le amintim că idolul lor Donald Trump face și mai rău: își trâmbițează insistent admirația pentru Putin. Maica Tereza se pupa (bălos) cu Pinochet.

Cabal in Kabul

Canada's Prime Minister in CubaFoto: EPA/Enrique de la Osa 

Vaaai, cum a sărit mușcată toată dreapta românească (o lăsăm pe cea de pe meridiane mai informate și mai puțin țâfnoase) că frumosul, deșteptul și elegantul premier yoghin al Canadei Justin Trudeau a zis că e profund trist (are “deep sorrow”) de moartea lui Castro.

Hai să repunem în context acest ultragiant elogiu adus unui dictator de stânga.

Trudeau și-a dezvoltat remarcile la summitul Francofoniei, care s-a ținut zilele trecute în Madagascar. Din Canada a venit așadar la summitul Francofoniei Justin Trudeau în persoană. Din Franța a participat președintele François Hollande. România a trimis o secretară de stat să vorbească lângă Trudeau și Hollande. O cheamă Daniela Gîtman. Mă rog…

Acum, tânărul strateg politic care e Trudeau avea de vorbit în fața unei adunări de dictatori africani. Asta e azi Francofonia, lăsând deoparte Franța, Canada, Belgia, Elveția, România și Bulgaria: o adunătură de dictatori negri, probabil…

Ver la entrada original 179 palabras más

Jucatorul

Interesant lucru este că pînă la urmă, toate aceste personaje cu excepţia jucătorului, îşi aranjează cumva destul de convenabil, viaţa (scopurile care îi animau).

Tiberiuorasanu's Blog

Este posibilă iertarea ? F.M.Dostoievski spune că da, iertarea este posibilă. Romanul său, Jucătorul, este construit abil, în jurul aceste idei = iertarea. Dacă poţi ierta, poţi trăi. Poţi trăi cu toată imperfecţiunea? creaţiei bunului Dumnezeu. Totuşi, nu despre iertare este vorba în Jucătorul. În acest roman, Dostoievski pune în valoare puterea patimii :  patima care îi animă de fapt, pe toţi oamenii. Patima bărbatului pentru femeie, patima femeii pentru  bărbat,  patima femeilor şi a bărbaţilor pentru avere, sau de exemplu, patima prin care oamenii pot crede că îşi pot rezolva preblemele materiale printr-o savanta dozare a norocului. Pe acest sentiment confuz şi de fapt nebunesc, îşi axează toţi jucătorii pătimaşi, existenţa. Aceştia cred că întotdeauna există o şansă de a răsturna destinul nefavorabil printr-o lovitura norocoasă la ruleta vieţii. Sau, la ruleta unui cazinou unde nu ai altceva de făcut decît să joci bine ca să cîştigi. Seducătoare…

Ver la entrada original 556 palabras más