Interesant lucru este că pînă la urmă, toate aceste personaje cu excepţia jucătorului, îşi aranjează cumva destul de convenabil, viaţa (scopurile care îi animau).
Este posibilă iertarea ? F.M.Dostoievski spune că da, iertarea este posibilă. Romanul său, Jucătorul, este construit abil, în jurul aceste idei = iertarea. Dacă poţi ierta, poţi trăi. Poţi trăi cu toată imperfecţiunea? creaţiei bunului Dumnezeu. Totuşi, nu despre iertare este vorba în Jucătorul. În acest roman, Dostoievski pune în valoare puterea patimii : patima care îi animă de fapt, pe toţi oamenii. Patima bărbatului pentru femeie, patima femeii pentru bărbat, patima femeilor şi a bărbaţilor pentru avere, sau de exemplu, patima prin care oamenii pot crede că îşi pot rezolva preblemele materiale printr-o savanta dozare a norocului. Pe acest sentiment confuz şi de fapt nebunesc, îşi axează toţi jucătorii pătimaşi, existenţa. Aceştia cred că întotdeauna există o şansă de a răsturna destinul nefavorabil printr-o lovitura norocoasă la ruleta vieţii. Sau, la ruleta unui cazinou unde nu ai altceva de făcut decît să joci bine ca să cîştigi. Seducătoare…
Ver la entrada original 556 palabras más
Ultima singuratate 